Sfaturi pentru parinti.

Educatia sexuala a copilului.

In decursul primilor ani, copilul pune bazele viitorului sau afectiv si sexual, al increderii in sine si in ceilalti, iar din aceasta perspectiva parintii joaca un rol esential in educarea, formarea si dezvoltarea viitorului adult. Parintii trebuie sa fie primii educatori in materie de sexualitate. Sexualitatea este un atribut fundamental al identitatii noastre si cuprinde o serie de comportamente specifice si nevoi fundamentale. Identitatea noastra se formeaza in timp, incepand din primele momente ale vietii prin parcurgerea unui drum lung, plin de obstacole si interdictii. In functie de modul in care copilul reuseste sa parcurga etapele dezvoltarii psihosexualitatii infantile, adultul din viitor se va raporta la propria identitate (masculinitate, feminitate, orientare sexuala), stilul de atasament si modelul interrelational (prietenie, tandrete,dragoste, erotism), iubirea de sine si de ceilalti.

Cand vorbim despre sexualitate nu trebuie sa ne raportam la perspectiva adultului si sa avem in vedere doar comportamentele si activitatile sexuale. Sexualitatea copilului se distinge de sexualitatea adultului, atat in plan fizic, cat si in plan psihologic si este foarte important sa nu confundam ceea ce traim ca sexualitate adulta cu ceea ce credem ca stim sau observam la copil. Din aceasta perspectiva, discutiile despre sexualitate constituie o etapa esentiala in educatia copiilor. Cei mai multi parinti recunosc importanta acestui fapt, insa au dificultati in a o face si trec prin emotii care merg de la jena pana la teama.

Capacitatea de a aborda aceasta problema variaza foarte mult de la o persoana la alta, nu doar in functie de nivelul de educatie, ci mai ales in functie de propria experienta de viata. Multi adulti au crescut in familii in care sexualitatea era considerata un subiect tabu. Altii au avut experiente negative sau traumatizante, iar discutarea acestei teme cu propriul copil este dificila sau chinuitoare. In prezent, fie ca ne dorim sau nu, copiii nostri sunt expusi sexualitatii din mediul in care traiesc, prin intermediul televizorului si mai ales prin accesul la internet. Astfel acestia intra destul de usor in contact cu imagini explicite legate de sexualitate si sex. Acest lucru nu face decat sa creasca curozitatea si nevoia de a sti, precum si suprastimularea. Ignorand educatia sexuala, omitem sa furnizam un model sanatos al sexualitatii pentru copil.

Ce trebuie sa cunoasca parintii despre educatia sexuala a copilului:

  • informatiile transmise copilului trebuie sa fie in acord cu etapa de dezvoltare si nivelul sau de intelegere. Informatiile prea “tehnice” sau gresit adaptate varstei nu-l pot ajuta pe copil si, in cel mai fericit caz, acestea sunt inutile. Este necesar sa spunem adevarul evitand “povestile cu barza” si sa folosim termenii corecti pentru a numi partile corpului si organele genitale. La varsta prescolara copiii au nevoie de informatii concrete si faptice si nu apreciaza discursurile, in schimb, copiii de varsta scolara au nevoie de informatii mai detaliate si precise si nu apreciaza raspunsurile ocolite sau evazive.
  • inainte de a oferi raspusunsuri este bine sa stati de vorba cu copilul dumneavoastra si sa-l intrebati intai pe el: “Dar tu ce crezi?”, “De ce intrebi asta?”. Este important sa-l ajutati sa-si dezvaluie gandurile si emotiile pentru a evalua nivelul de cunostinte si vocabular legat de aceasta tema. Astfel puteti foarte usor sa adaptati informatia oferita la ceea ce stie deja si la ceea ce ar dori sa afle.
  • situatia pe care nu o dorim si pe care ar fi foarte util sa o evitam este aceea in care copilul este expus unor informatii legate de sexualitate care-i provoca teama si constituie o agresiune pentru imaginatia lui. Parintii, din dorinta de a-si proteja copiii, incearca sa aduca in discutie mai mult lucrurile negative legate de sexualitate, dar si propriile frici si temeri ca adult. Astfel de atitudini nu fac decat sa provoace teama si neliniste copilului si sa formeze un set de credinte si asteptari negative legate de acest capitol al vietii. Copilul va duce toate aceste temeri si frici care nu sunt ale lui in viata de cuplu din viitor.
  • educatia sexuala trebuie privita ca un proces continuu, care incepe devreme, se desfasoara pe parcursul intregii dezvoltari si nu se rezuma la doua, trei lectii, dupa care acest subiect devine tabu. Parintele se confrunta in viata de zi cu zi cu o multime de situatii care ofera un bun prilej pentru a aborda problema sexualitatii. Dezbracatul si igiena intima, schimbatul scutecelor sunt ocazii ideale pentru a discuta despre intimitate, respectul fata de propriul corp si fata de corpul celorlalti, despre diferentele anatomice dintre cele doua sexe etc.
  • educatia sexuala este factorul cel mai important in prevenirea abuzurilor sexuale. Copiii nu au maturitatea si experienta necesara pentru a intelege ca exista oameni care vor sa profite de ei, in modul cel mai rau cu putinta. Este de datoria parintilor sa explice copilului ca propriul trup ii apartine exclusiv si trebuie sa refuze sa fie atins sau mangaiat in anumite zone ale corpului sau in zonele genitale. Copilul trebuie invatat sa distinga actiunile nepotrivite de comportamentele normale, afectoase, legitime intr-o relatie de prietenie sau relatie parinte-copil. Copilul trebuie incurajat sa-si exprime propriile sentimente si emotii, iar, cand exista situatii atipice, neobisnuite sa comunice aceste lucruri parintelui.                
  • Daca a vorbi despre sexualitate declanseaza o puternica anxietate, ar fi cel mai bine sa consultati un psiholog pentru a intelege exact care este motivul si ce solutii puteti alege pentru a depasi acesta teama. In urma acestei experiente educationale veti avea de profitat atat dumneavoastra ca adult si mai ales propriul copil. Inainte de a vobi copilului nostru despre sexualitate este important sa-i vorbim despre iubire. Adultul isi defineste baza unei sexualitati echilibrate sau problematice plecand de la modul in care se stabilesc raporturile cu parintii, in interiorul propriei familii. Atunci cand construim relatia parinte-copil bazandu-ne pe afectiune, incredere, respect, comunicarea proprilor emotii, adultul din viitor isi va exprima identitatea in armonie si echilibru.

 Psihoterapeut Ionut Ghiugan

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *