Să înţelegem adolescenţa

Să înţelegem adolescenţa

Adolescenţa este o perioadă de final a dezvoltării organismului. În acest moment, ritmul de creştere începe să scadă treptat, iar spre finalul adolescenţei putem aprecia că avem în faţă viitorul adult. Tot în această perioadă apare şi maturitatea sexuală cu schimbările ei.

Din punct de vedere biologic, adolescenţii sunt stabili, dar totuşi fragili. Nu de puţine ori auzim părinţi care se plâng de copilul lor că: „este leneş”, „nu se mişcă”, „se întinde de pe un pat pe altul”, „e tot timpul obosit”. În această perioadă, aceştia nu sunt capabili de eforturi prelungite şi obosesc repede, de aceea poate apărea pericolul surmenajului fizic.

Datorită faptului că în această perioadă tinerii au creşteri explozive şi inegale, înfăţişarea adolescentului nu este întotdeauna armonioasă. Din această cauză, ei sunt atât de preocupaţi de felul cum arată. De exemplu, probleme ca tenul gras, coşurile, ochelarii, problemele dentare, sânii prea mici sau prea mari etc. reprezintă adevărate chestiuni existenţiale pentru adolescenţi. Pe de altă parte, această creştere fulminantă este o provocare pentru psihicul adolescentului, el fiind obligat să se adapteze noii înfăţişări într-un ritm foarte rapid.

Ritmul de creştere şi dezvoltare nu este acelaşi pentru toţi adolescenţii. Spre exemplu, pentru băieţi, dezvoltarea precoce este un avantaj, iar cea târzie constituie un dezavantaj în planul relaţiilor sociale. Astfel, dacă băieţii care se maturizează mai repede reuşesc să se adapteze mai uşor, sunt mai populari, au mai multă încredere în sine şi mai mult succes în relaţiile cu cei din jurul lor. Cei cu o dezvoltare mai lentă pot avea unele dificultăţi de adaptare, nu au încredere în forţele proprii, au o imagine de sine mai puţin pozitivă şi sunt mai neliniştiţi.

În ceea ce priveşte fetele, lucrurile stau puţin diferit, iar părerile sunt contradictorii. Este cunoscut faptul că fetele au un avantaj de dezvoltare faţă de băieţi de aproximativ doi ani. Dacă maturizarea are loc în anii pubertăţii, unele fete pot fi dezavantajate pentru că preocupările lor vor fi diferite faţă de grupul de aceeaşi vârstă şi, din acest motiv, ar putea fi excluse. Dar dacă maturizarea timpurie apare în adolescenţă, atunci ea devine un avantaj exact ca şi în cazul băieţilor.

Se ştie clar că adolescenţa reprezintă puntea dintre copilărie şi maturitate. Cum vor trece adolescenţii noştri această punte? Pe ce drumuri se vor duce? Care este cea mai bună cale de a-i orienta? „Adolescenţa este un proces, nu un produs finit şi nici o oprire pe autostrada vieţii” (Maurice Elias, Steven Tobias, Brian Friedlander).

În terapie, îi auzim de multe ori pe adolescenţi spunând: „Nu ştiu exact ce vreau!”, „Îmi place să fiu copil şi nu ştiu de ce trebuie să devin adult!”, „Aş vrea să mă ajute mama într-o problemă, dar, în acelaşi timp, nu vreau!”.

Transformările psihice sunt generate de NEVOI şi TREBUINŢE apărute încă din pubertate. Au nevoie să ştie să fie afectuoşi, au nevoie de modele, de independenţă, au nevoie să aparţină unui grup.

Tot în această perioadă apare revolta, refuzul de a se supune, dorinţa de a protesta, de a se răzvrăti. Această revoltă este îndreptată, în principal, împotriva familiei, apoi a şcolii, a bunelor maniere etc.

O altă manifestare care apare frecvent, în perioada adolescenţei, este închiderea în sine, o stare asemănătoare cu introspecţia. Adolescentul este focalizat pe studierea defectelor sale, pe construirea unei imagini de sine şi uneori chiar pe întrebările referitoare la locul şi rolul omului în univers.

Există şi o perioadă de exaltare, care apare în momentul în care tânărul se simte capabil să-şi valorifice resursele dobândite.

„Scopul adolescenţei este să ne înveţe să devenim adulţi, dar nu nişte adolescenţi de succes” (Maurice Elias, Steven Tobias, Brian Friedlander). Sarcina noastră ca părinţi este să ne asigurăm că ei ajung nişte adulţi inteligenţi din punct de vedere emoţional, cu cât mai puţine probleme, şi să-i ajutăm să depăşească obstacolele cu care se confruntă în această etapă determinantă din punct de vedere fizic şi afectiv a evoluţiei lor.

De ce au oare nevoie adolescenţii să le oferim?

Se pare că iubirea, emoţiile pozitive (voia bună) şi trasarea limitelor ar trebui să fie temelia pe care adolescenţii noştri ar trebui să crească. Nu este nici greu, dar nici simplu să creşti un adolescent. Ştim faptul că a fi părinte implică multe lucruri şi de noi depinde, în mare măsură, viitorul lor. Pe măsură ce se maturizează, adolescenţii trebuie să fie capabili de independenţă şi interdependenţă.

Un lucru este foarte important în relaţiile din familie în vederea cooperării: AFECTIVITATEA, IUBIREA NECONDIŢIONATĂ. Urmează apoi EMOŢIILE POZITIVE (sau VOIA BUNĂ). Ştim cu toţii că emoţiile influenţează modul în care reacţionăm. Emoţiile pozitive sunt vitale pentru dezvoltarea sănătoasă a tinerilor noştri. Un alt ingredient important în dezvoltarea sănătoasă a adolescenţilor sunt LIMITELE. Trebuie să ştim că limitele nu se referă neapărat la restricţii, cât la orientare şi stabilire a unor graniţe. O importanţă fantastică o au aici STABILIREA OBIECTIVELOR şi FOCALIZAREA PE SOLUŢII în rezolvarea problemelor întâmpinate. Aceste lucruri îi vor ajuta să-şi transforme ideile creatoare în acţiuni constructive.

Nu uitaţi: adolescenţii sunt nişte copii aflaţi în tranziţie către maturitate. Cum ne dăm seama de ce au nevoie adolescenţii noştri şi cum ne asigurăm că efectele negative din societate nu vor distruge eforturile părinţilor?

În primul rând, este important să ştim cu adevărat ce fel de părinţi dorim să fim şi să nu lăsăm totul să vină de la sine sau să fie la voia întâmplării. Cu siguranţă, nimeni nu poate să prevadă ce se va întâmpla mâine sau peste trei, cinci sau zece ani cu adolescenţii noştri. Părinţii trebuie să ştie că pentru a avea adolescenţi sănătoşi şi echilibraţi trebuie să le transmită:

– sentimentul că sunt iubiţi necondiţionat (nu în funcţie de note, de cum se îmbracă sau se comportă uneori), ascultaţi, băgaţi în seamă;

– că aparţin unui grup social semnificativ şi se identifică cu valori importante;

– că sunt competenţi şi de încredere, iar acest lucru se naşte din echilibrul emoţional şi inteligenţa socială. Au nevoie de această inteligenţă emoţională pentru a se descurca în societate, pentru a nu se lasă manipulat de influenţele negative ale altor persoane din jurul său, pentru a face faţă presiunilor şi pentru a relaţiona, într-un mod pozitiv, în familie, la serviciu, în cercul său de relaţii.

– importanţa contribuţiei, a sentimentului că dincolo de propria persoană există o lume vastă cu care sunt interconectaţi.

Psiholog-psihoterapeut ARDUSATAN CECILIA

psihologultaublog.wordpress.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *